Pe scurt
- Premierul israelian Benjamin Netanyahu, liderul partidului Likud, a acuzat fraudă imediat după închiderea urnelor la scrutinul de marți, 27 octombrie, potrivit relatării publicate de G4Media.
- Acuzațiile au venit pe fondul unor rezultate record obținute de cele două liste arabo-israeliene, într-un context de participare masivă a electoratului arab.
- Likud a obținut 27 de mandate din 120, clasându-se pe primul loc.
- Joi, președintele Comisiei Electorale Centrale, Nathan Solberg, a cerut serviciului intern de informații Shin Bet să ancheteze ceea ce a descris drept „serioase suspiciuni” privind interferențe în procesul electoral.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu, liderul partidului Likud, a acuzat fraudă imediat după închiderea urnelor la scrutinul de marți, 27 octombrie, potrivit relatării publicate de G4Media. Acuzațiile au venit pe fondul unor rezultate record obținute de cele două liste arabo-israeliene, într-un context de participare masivă a electoratului arab. Likud a obținut 27 de mandate din 120, clasându-se pe primul loc.
Joi, președintele Comisiei Electorale Centrale, Nathan Solberg, a cerut serviciului intern de informații Shin Bet să ancheteze ceea ce a descris drept „serioase suspiciuni” privind interferențe în procesul electoral. Presa israeliană a relatat despre arestarea a șapte persoane, dintre care trei au fost ulterior eliberate sub cercetare. Ancheta are două direcții separate: una privind implicarea Qatarului, cu mențiuni în presa israeliană și despre Turcia, și alta privind mituirea unor alegători cu sume echivalente cu 65–95 de dolari SUA.
Rezultatele și balanța de mandate
Conform numărătorii citate, partidul Ra’am, islamist moderat, condus de Mansour Abbas, a obținut cel puțin șapte mandate, față de patru în 2022. Lista Comună, formată din partidele naționaliste arabe Hadash, Ta’al și Balad, ar obține 11 sau 12 mandate. Cele două liste arabe, cu un total record de 19 mandate, ar deține astfel balanța puterii între blocul de dreapta, extremă dreaptă și ultra-ortodocși condus de Netanyahu, cu 53 de mandate, și opoziția sionistă, cu 48 de mandate. Majoritatea absolută în Knesset este de 61 din 120 de mandate.
În parlamentul precedent, coaliția de guvernare avea 68 de mandate, opoziția 42, iar partidele arabe 10. Beneficiarul principal al presupusei operațiuni de influențare ar fi, potrivit relatării, partidul Ra’am.
Qatarul respinge acuzațiile
Qatarul a dezmințit categoric acuzațiile de interferență. Purtătorul de cuvânt al ministerului de externe de la Doha, Majed Al Ansari, a declarat că statul său respinge afirmațiile potrivit cărora ar fi intervenit în alegerile din Israel sau ar fi finanțat activități menite să le influențeze rezultatul. El a susținut că acuzațiile vin de la politicieni israelieni și de la contactele lor din mass-media, care ar fi lansat o nouă campanie de dezinformare pentru a atrage Qatarul în disputele politice israeliene de după scrutin.
Mansour Abbas a respins la rândul său acuzațiile și l-a ironizat pe Netanyahu, afirmând, potrivit relatării, că nu există nimic din ceea ce i se impută. Scandalul se suprapune peste așa-numitul Qatar-gate, în care consilieri ai lui Netanyahu au fost acuzați că ar fi primit bani din partea guvernului din Qatar în schimbul influenței pe lângă premier.
Reacțiile opoziției
Opoziția sionistă a reacționat cu prudență. Gadi Eisenkot, liderul partidului Yashar, cu 21 de mandate și principalul contracandidat la funcția de premier, a comentat ironic că salută faptul că Netanyahu condamnă în sfârșit implicarea Qatarului în Statul Israel. Naftali Bennett, liderul alianței B’Yahad, cu 12 mandate, a susținut că Netanyahu încearcă să conteste rezultatele printr-o campanie de delegitimare îndreptată împotriva voinței publicului și, în special, a publicului arab.
Yair Golan, liderul partidului Democrații, cu opt mandate, a afirmat că premierul încearcă să conteste rezultatul scrutinului prin aceeași campanie. Avigdor Liberman, liderul formațiunii Israel Beitenu, a cerut ca liderii partidelor arabe să fie investigați de Shin Bet, susținând că suspiciunea de interferență prin fonduri islamiste străine constituie un test pentru Statul Israel.
Poziția lui Liberman este semnificativă în contextul aritmeticii parlamentare: opoziția sionistă împreună cu partidele arabe ar dispune de 67 de mandate, suficiente pentru a înlocui coaliția lui Netanyahu, dar fără cei șapte deputați ai lui Liberman numărul scade la 60, exact jumătate din mandatele din Knesset.
Scenarii de coaliție și miza politică
Potrivit relatării, Netanyahu ar dori să-l atragă pe Eisenkot într-un guvern de dreapta Likud–Yashar, alături de partidele de extremă dreapta Otzma Yehudit, condus de ministrul securității naționale Itamar Ben Gvir, și Partidul Sionist Religios, condus de ministrul finanțelor Bezalel Smotrich. Președintele american Donald Trump, care își anunțase sprijinul pentru Netanyahu înaintea scrutinului, ar fi sugerat un guvern cu rotație de trei prim-miniștri: Netanyahu până la mijlocul lui 2028, când expiră mandatul președintelui Isaac Herzog, apoi Eisenkot până la începutul lui 2030, urmat de Bennett până la alegerile din octombrie 2030.
O astfel de formulă ar exclude însă segmente largi ale electoratului: coloniștii din Cisiordania, reprezentați de Ben Gvir și Smotrich, ultra-ortodocșii reprezentați de Shas și Yahadut HaTorah și partidele arabe, care întrunesc 46 de mandate, peste o treime din electorat. Eisenkot, Bennett și Liberman au exclus în campanie orice colaborare cu Netanyahu. De aceea, concluzionează relatarea, scandalul privind influențarea procesului electoral prin corupție, externă și internă, poate avea implicații politice importante, mai mult decât o puțin probabilă anulare a scrutinului din 27 octombrie.
Material redactat cu asistență AI. Procesul editorial
Raportează o greșeală în acest articol
Surse și documentare
- G4Media
